https://myessential.eu/wp-content/uploads/2020/06/sindromul-superwoman.jpg

Wonder Woman este super-eroina care, începând cu anii ’40, când a apărut în primele benzi desenate, întruchipează multe valori pozitive specifice feminine, cum ar fi curajul, forța, sentimentul de dreptate. Wonder Woman este perfectă, reușește să se descurce în fiecare situație și să rezolve orice problemă. Personajul său a devenit atât de emblematic încât a fost luat ca exemplu pentru a da numele unui sindrom care s-a răspândit mai ales în ultimii treizeci de ani.

Avem o mulţime de responsabilităţi începând de la obligaţiile de serviciu, îngrijirea copiilor, întreţinerea casei, grija pentru părinţii bătrâni şi multe altele care implică prezenţa noastră totală, încât simţim că nu putem să le îndeplinim pe toate. Este absolut normal să ne simţim copleşite de toate aceste obligaţii. În asemenea situaţii ar fi nevoie de o super-woman ca să le rezolve pe toate. Iar multe dintre femei chiar se cred a fi wonder-woman.

Ați auzit vreodată de sindromul wonder-woman? Se referă la acele femei care cred că pot face o mulţime de munci fără să arate oboseală.

Înainte de a vă oferi mai multe informații despre acest sindrom, este important să clarificăm faptul că acesta nu apare în nici un manual de diagnostice. Nu este o tulburare reală și nici nu se bucură de vreo recunoaștere oficială din partea comunității științifice.

Deci, de ce vorbim tot mai mult despre acest subiect? Răspunsul este că numărul de femei care se comportă în acest mod este în continuă creștere. Din acest motiv, este un subiect care a câștigat o anumită importanță.

Sindromul wonder-woman afectează acele femei care cred că sunt capabile să facă totul fără a cere nimănui ajutor. Însă, această super putere generează frustrare, dezamăgire și stres.

Care sunt caracteristicile unei super-woman?

Imagine de Pete Linforth de la Pixabay

Sindromul wonder-woman caracterizează femeia care nu trebuie să întrebe niciodată, care trebuie să facă totul și singură. Femeia-minune este o perfecționistă, are așteptări foarte mari de la sine şi foarte ambiţioasă. Trebuie să exceleze în toate rolurile sale sociale: impecabilă și admirată la locul de muncă; iubitoare în relația de cuplu; primitoare și iubitoare atunci când invită prietenii acasă; de încredere și înțelegătoare în relațiile de prietenie, răbdătoare și afectuoasă cu copii. Este o femeie care pune nevoile celorlalți înaintea ei și își măsoară valoarea pe baza productivității și a rezultatelor obținute. O femeie care își găsește identitatea în capacitatea de a îndeplini orice sarcină.

Vă regăsiţiţi în această descriere?

Credeţi că nimeni nu poate desfășura o sarcină sau activitate pentru voi fără intervenţia şi contribuția voastră; familia sau partenerul nu s-ar descurca fără voi; vă asumaţi prea multe responsabilități pe care aveţi tendința să le țineţi sub controlul vostru direct; dacă ceva nu merge conform planurilor voastre, primul lucru pe care îl faceţi este să daţi vina pe voi înşivă.

De unde naşte sindromul woder-woman?

Se presupune că femeia care suferă de sindromul wonder-woman are o stimă de sine scăzută, care dedesubt, are o serie de credințe limitative: “dacă sunt bună la ceea ce fac, voi fi acceptată și demnă de iubire”; “dacă sunt perfectă, voi fi respectată și considerată de ceilalți”; “mă pot defini o femeie de succes, dacă fac totul”. Acestea și alte credințe similare au fost absorbite într-un mod inconștient și sunt legate de așteptările (declarate sau percepute) pe care le au asupra ei părinții, partenerul, copiii, prietenii, colegii de muncă.

Cu toate acestea, această viziune a fost depășită în ultimii ani. Revoluția feministă a avut consecințe neașteptate generând o imagine denaturată a femei. Mitul wonder-woman s-a răspândit în anii ‘80 și ‘90 și a contaminat femeile generațiilor post-feministe. Unele concepte cheie au jucat un rol decisiv, cum ar fi “femeile pot face totul” și “femeile pot avea totul”. De aceea, în cultura noastră acest sindrom este foarte răspândit, până la punctul de a fi acceptat social. Ceea ce înseamnă că nu este percepută ca o problemă, ci, dimpotrivă, adesea încurajată. Viața modernă ne obligă să jonglăm în diferite roluri sociale în funcție de circumstanțe, așa că ce rost are să ne punem întrebarea dacă e bine să facem totul?

Să recunoaştem că în toate noi există un pic de wonder-woman şi fiecare dintre noi ar trebui să fim mândre de asta.

Cum să ne debarasăm de sindromul wonder-woman?

La fel ca bărbații care suferă de complexul Superman, femeile cu sindromul wonder-woman se comportă ca și cum toate persoanele din jurul lor sunt incompetente. Cu alte cuvinte, ele sunt singurele care pot face o treabă bine.

Poate aţi mai auzit replicile: “dacă nu fac eu nu face nimeni” sau “nimeni nu face cum fac eu treaba”.

Dorinţa de a fi mereu impecabile şi perfecte este un standard ridicat pe care este foarte greu să-l menţinem și, pe termen lung, devine dăunător sănătății fizice și mentale. Femeia în plin sindrom wonder-woman nu are grijă de ea însăși, este complet deconectată de corpul ei și nu percepe semnele. Cele mai frecvente simptome cu care trebuie să se confrunte o femeie-minune sunt foarte diferite: lipsa de somn, stres, tulburări alimentare, anxietate, depresie, vinovăție.

Este nevoie de echilibru și măsură.

Este necesar să renunţăm la nevoia ca lucrurile să meargă în direcția în care ne dorim și ne place. Opusul poate aduce beneficii uneori.

Cred că o tendință corectă ar fi să exercităm adevărata bunătate (o provocare foarte dificilă atunci când nu suntem mulţumite de cei din jur), pe care să o exprimăm în favoarea tuturor (celor care ne plac și celor care nu ne plac ) și indiferent de satisfacerea propriului ego, şi nu numai.

Există o altă latură care poate fi și mai importantă, deoarece este mai realistă (aplicabilă mai ales în privinţă copiilor): trebuie să conștientizăm că protejarea cuiva de la început și fără un proiect poate fi mai dăunătoare decât productivă în anumite circumstanțe.

Căderea de pe bicicletă poate face bine uneori.

Imagine de pasja1000 de la Pixabay

Deseori este mai bine să-i lăsăm pe ceilalţi să descopere singuri problemele şi să înveţe să le înfrunte singuri. În astfel de momente, oamenii dau ce este mai bun din ei pentru a se apăra.

Trebuie să-i antrenăm pe cei pe care îi iubim să facă față dificultăților și să nu rămână neputincioși, dacă se vor găsi singuri.

Nu este întotdeauna o idee bună să căutăm să înlăturăm asprimea vieții de la persoanele pe care le iubim, ci, tocmai pentru că le vrem binele, îi lăsăm să se descurce şi să înveţe cum să acţioneze în momente dificile.

Să protejăm fără să fim văzute, rămânând în urmă și în umbră. Ajutăm la creşterea conştientizării şi nu ascunderea riscurilor. Protejăm la momentul potrivit şi în mod corect, dăm putere şi nu slăbiciune, convingere şi nu teamă.

Este o banalitate pe care o cunoaștem cu toții, dar pe care o ignorăm foarte des: a lua palme de la viață la momentul potrivit poate servi să înțelegem şi ne poate pregăti să gestionăm mai bine un rău care va veni mai târziu.

Rolul unei femei în familie şi în societate nu este acela de a fi super-femeie, este o pretenţie absurdă de perfecţiune şi o devianţă inutilă.

Avantajele sindromului wonder-woman.

Sindromul wonder-woman nu este neapărat dăunător. Într-o anumită limită, a fi super-woman poate avea unele avantaje, mai ales datorită următorilor factori: unele femei se simt puternice, înzestrate cu mare inteligență; se bucură de faptul că alții o laudă pentru toate lucrurile pe care este în stare să le facă; au un sentiment plăcut datorită faptului că ajută multe persoane; au încredere în sine și un puternic simț al motivației.

De fapt, multe femei nu consideră că este o problemă, ele experimentează starea lor de wonder-woman ca pe o laudă, o caracteristică pozitivă.

Cu toate acestea, pe termen lung, sindromul wonder-woman poate duce la burnout sau boli reale, cum ar fi tulburări obsesiv-compulsive. Iar în aceste cazuri extreme, se recomandă să apeleze la ajutorul unui profesionist competent.

Totuşi, dacă sunteţi o super-femeie modernă care face o mie de lucruri în acelaşi timp și începeţi să simţiţi oboseala și greutatea acestei situații, ce puteţi face înainte de a fi prea târziu?

1. Nu mai căutați confirmări exterioare.

Oricât de mult v-aţi strădui, nu o să reuşiţi niciodată să mulţumiţi pe toată lumea, nu veți putea face pe toți fericiți, întotdeauna va fi cineva care să se plângă. Deci, ascultați-vă nevoile personale și creaţi-vă o viată care să fie sustenabilă pentru dvs.

2. Construiți o rețea de oameni pe care puteți conta.

Cereţi ajutor atunci când sunteţi sufocată de prea multe angajamente. Apelaţi la familie şi prieteni şi delegaţi sarcinile la locul de muncă. Persoanele care vă iubesc sunt fericite să vă ajute și vă pot scuti de anumite sarcini zilnice. Copiii sunt încântaţi atunci când li se cere ajutorul şi se simt foarte importanţi când dau o mână de ajutor.

3. Examinați-vă standardele de perfecțiune.

Mulţumiţi-vă cu faptul că ceea ce faceţi este mai mult decât suficient, că nu trebuie să fiți impecabile. A greși din când în când ne face umane şi trezeşte empatie la cei din jurul vostru.

4. Reconectați-vă cu corpul vostru.

Uneori, durerile de stomac nu depind doar de ceea ce aţi mâncat la cină. Dacă pierdeți părul, nu se datorează doar pentru că aveți o deficiență de vitamine. Organismul ne trimite multe semnale: dacă reuşim să le înţelegem, vom şti când este cazul să încetinim.

5. Dăruiţi-vă ceva timp doar pentru voi.

Înscrieți-vă la un curs de mindfulness, faceți o plimbare în natură sau mergeți la o expoziție. Cu condiția să fie activități pe care le faceți pentru voi și să nu devină un alt angajament de a fi înscrise pe ordinea de zi. Timpul pentru noi înșine servește să ne concentrăm, să ne întrebăm unde vrem să mergem, să înțelegem dacă există vreun element din viața noastră pe care vrem să îl schimbăm.

La finalul fiecărei zile trebuie să acceptăm faptul că ceea ce am reuşit să facem este bine făcut şi pentru ce nu am reuşit să facem, există o altă zi. Nu-i bai, rufele murdare se adună în fiecare zi, uneori copii ne solicită mai mult decât de obicei şi dacă rămânem în urmă cu anumite treburi este bine să le acceptăm ca atare. Trebuie să acceptăm cu graţie viaţa aşa cum e şi să ne eliberăm de tendinţele spre perfecţionism.

Hai să aruncăm pelerina de wonder-women de pe umeri şi să revenim cu picioarele pe pământ, trăind o viaţă normală, de persoane umane cu forţele şi slăbiciunile sale.

Sindromul wonder-woman.
Etichetat pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest website foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigării îți exprimi acordul pentru politica noastră de cookie-uri și de confidențialitate. Află mai mult

Setările cookie-urilor de pe acest site web sunt setate astfel încât să permită cookie-urilor să vă ofere cea mai bună experiență de navigare posibilă. Dacă continuați să utilizați acest site web fără să modificați setările cookie-urilor sau faceți clic pe „Accept” de mai jos, sunteți de acord cu acest lucru.

Închide