Lucrurile care ne învață cel mai mult sunt obiectele și semnificaţia pe care le au pentru noi – Pier Paolo Pasolini
Astăzi mă concentrez asupra acestui lucru: care este semnificaţia obiectelor de care ne înconjurăm, ne folosim şi care este scopul şi modul în care proiectăm unele dintre părțile noastre psihice asupra obiectelor.
Ele fac parte din viața noastră de zi cu zi și reprezintă peisajul și panorama internă pe care le avem în jurul nostru. Adesea, însă, nu le acordăm prea multă importanță, pentru că sunt atât de numeroase încât nici măcar nu le vedem.
Relația noastră cu obiectele nu trebuie redusă doar la dimensiunea economică, ci și la cea socială și simbolică. Obiectele au o istorie temporală și una individuală.
Pier Paolo Pasolini (scriitor, poet şi regizor italian), spunea în „Scrisorile luterane” că învăţăm mult mai multe lucruri de la obiectele pe care le avem în casă decât de la educaţia pe care ne-o transmit părinţii sau bunicii.
Obiectele, într-un fel sau altul, ne obligă să adoptăm un anumit tip de comportament, atitudine şi stil. Şi mai mult decât atât, obiectele posedă în sine caracteristici psihologice precise, ca și când ar fi avut propria lor personalitate. Nu în sensul că ar avea propria minte, nevoi și vise, ci a caracteristicilor pe care cei care le-au construit au dorit să le imprime.
Că o facem conştient sau nu, transmitem o mulţime de mesaje despre noi. În ce mod o cămaşă şi o cravată oferă eleganţă unei persoane? Cum poate o geantă de firmă să dea mai multă siguranţă de sine?
Răspunsul este la fel de simplu pe cât de evident: nu o fac. Dar noi le percepem ca fiind importante pentru că au o valoare psihologică asupra noastră.
Care este diferenţa între un canin de leu atârnat la gât şi o cravată?
Se pare că umanitatea nu a avansat atât de mult precum se crede. În termeni evolutivi nu suntem nici măcar la adolescenţă.
Şi iată cum, prin natura noastră, clasificăm şi identificăm obiectele noastre ca fiind bune sau rele, frumoase sau urâte în funcţie de ceea ce vrem să transmitem.
Uitaţi-vă în jur: acasă la voi, totul are un sens şi propria poveste în funcţie de obiectele pe care le-aţi ales. Fie că este vorba despre o fotografie, o masă sau o canapea, toate aceste mici detalii dezvăluie cine locuiește în acea casă. Fiecare casă şi obiectele din interiorul ei dețin o lungă istorie de sentimente, comportamente și decizii. Prin urmare, spațiul în care trăim ne dezvăluie personalitatea și este o reflecţie fidelă a vieții noastre.
Obiectele ne consolidează identitatea
Ne folosim de obiecte pentru a transmite anumite mesaje în mod intenţionat sau inconştient despre noi înșine. Întreaga casă este o declarație a identităţii. Modul în care o decorăm reflectă atitudinile, obiectivele, valorile, rolurile sociale și prioritățile pe care le avem în viață.
Cărțile pe care le avem spun multe despre cine suntem, precum și fotografiile pe care am decis să le afișăm sau chiar dimensiunea oglinzilor, care vorbesc de nivelul nostru de vanitate. Detaliile pe care le punem în cele mai vizibile zone ale casei sunt un mesaj foarte clar pentru oamenii care ne vizitează şi care le vorbesc: „Sunt așa, asta este ceea ce contează pentru mine”.
Obiectele ne influenţează comportamentul
Nu suntem întotdeauna conștienți de motivele pentru care am ales o canapea sau o masă. În majoritatea cazurilor nu ne bazăm doar pe culoare și model, uneori există ceva mai profund care vine direct din inconștient. De fapt, în toate casele puteți găsi dovezi ale comportamentului obișnuit al oamenilor care locuiesc acolo, urmele care dezvăluie cine suntem și care sunt numite: „comportament rezidual”.
Poate fi modul în care organizăm cărțile, o revistă pe care am lăsat-o pe masă, un bilet pentru o piesă de teatru sau chiar modul în care aranjăm prosoapele în dulapul din baie.
Pasolini făcea exemplul ceştilor de ceai, care, într-o casă burgheză arată şi sunt servite într-un anumit fel şi un copil învaţă mult mai multe de la acele ceşti de ceai decât de la părinţi sau educatori. Ceea ce vrea să spună de fapt este că modul nostru de comportament şi manierele noastre sunt diferite în funcţie de obiectele pe care le deţinem.
Cred că aţi observat cum ne schimbăm comportamentul şi atitudinea atunci când servim cina, de exemplu, aşezaţi la o masă elegantă cu tacâmuri bune şi farfurii de porţelan scumpe. În schimb, atitudinea noastră va fi cu totul diferită dacă mâncăm tolăniţi pe o canapea în faţa televizorului.
La fel se întâmplă şi cu hainele pe care le purtăm. Într-un fel mergem dacă suntem îmbrăcaţi eleganţi şi cu pantofi cu toc şi altfel dacă suntem îmbrăcaţi sport.
Obiectele ne influențează gândurile și sentimentele.
Designul, dispunerea obiectelor, culorile și iluminatul în diferitele zone ale casei urmăresc să trezească anumite gânduri și emoții.
În plus, includem detalii care trezesc anumite sentimente și emoții, cum ar fi fotografiile acelei călătorii memorabile, imaginea animalului nostru de companie sau un cadou special. Toate lucrurile pe care le-am ales, într-un anumit sens, trezesc emoții care ne sunt plăcute și, prin urmare, vorbesc despre istoria noastră și spun cine suntem.
Când decorăm o casă, tindem să ne lăsăm influențați de gusturile noastre, în așa fel încât casa noastră să ajungă să fie o oglindă a personalității noastre. Cu toate acestea, casa nu trebuie doar să ne oglindească, ci și să ne completeze. Nu este suficient să vă identificați cu spațiul pe care l-ați creat, ar trebui să vă simțiți şi confortabil în el.
Secretul este să găsiţi un echilibru, astfel încât obiectele di casa voastră să nu vă reflecte doar, ci să vă completeze, aducând acel echilibru emoțional de care aveţi nevoie.
În concluzie, cât de importante sunt obiectele în viața noastră? Cine nu păstrează cu gelozie pe unele dintre ele? Câţi dintre noi am aranjat diferit o casă după ce ne-a plecat persoana iubită? Cine nu a decis, cel puțin o dată, să înceapă o colecție? În ce măsură reprezintă ele o materializare a memoriei noastre? Obiectele sunt oglinda a ceea ce suntem și a ceea ce am fost, a oamenilor care ne populează existența și a celor care ne-au însoțit în fazele vieții. Fiecare dintre noi construiește mari secțiuni de istorie personală prin obiecte: mărturii concrete, fragmente sau relicve, documente și artefacte, toate marcate de investiții simbolice care se schimbă în timp. Obiectele materiale, de fapt, fac parte integrantă din viața noastră psihică și emoțională, ajută la construirea personalității noastre, participă la formarea caracterului nostru, în moduri diferite, în funcție de perioadele vieții.
De ce le păstrăm? De ce le aruncam? Posesia obiectelor garantează o continuitate a sinelui de-a lungul vieții, dar în alte cazuri eliminarea lor poate reprezenta și o tensiune eliberatoare, care coincide cu dorința de a da spațiu noilor experiențe. Obiectele sunt cele care urmăresc îndeaproape relațiile de dragoste, marchează poveștile de familie şi a celor dragi care au dispărut sau rămân în viața fiecăruia dintre noi.
Cu toate acestea să nu uităm că noi suntem creatorii acestor obiecte şi a scopului pe care îl au. Deci, să nu ne lăsăm posedaţi de ele şi nici de nevoia de a le poseda. Sunt doar obiecte.
Aşa cum spunea Cicero: A nu fi lacom este o avere, a nu avea dorința de a cumpăra (și de a poseda) este un câştig.
