Voi începe dieta luni, mă voi duce la dentist luna viitoare, săptămâna viitoare voi face curat în garaj, o sun mai târziu pe mama, de mâine încep să citesc cartea pe care o am pe noptieră de o lună. Vă sună familiar aceste amânări? Ni se întâmplă des să amânăm sarcinile pe care le avem şi cu cât le tergiversăm la nesfârşit cu atât ne este mai greu să le finalizăm.
Dacă vi se întâmplă des să amânaţi lucrurile, nu vă faceţi griji, nu sunteţi unicii. Statisticile spun că circa 20% din populaţia globului suferă de acest sindrom al amânării iar 95% din populaţie tinde să amâne sarcinile măcar din când în când.
Aţi auzit de sindromul Galois?
Sindromul Galois nu este o boală, ci mai degrabă un comportament, caracterizat de obiceiul de a amâna o sarcină sau o acţiune până la sfârșit și apoi de a depune un efort enorm pentru a o finaliza în timpul stabilit.
Ca să mă exprim mai bine, este ca atunci când în ianuarie ne propunem să dăm jos câteva kg şi abia cu o săptămână înainte de a merge la mare începem cu adevărat o dietă făcând foamea. Dar cel mai bun exemplu sunt studenţii (făceam şi eu parte din această categorie), care se apucă să studieze în ultima noapte înainte de examen chiar dacă au avut o lună întreagă la dispoziţie (nu degeaba se numeşte şi sindromul studentului).
Évariste Galois, născut în Franța în 1811, a fost recunoscut în istorie pentru teoria ecuaţiilor algebrice.
Pasionat de matematică încă din anii de facultate, la doar 16 ani a conceput 7 teoreme noi şi a reuşit să rezolve o problemă veche de peste 50 de ani, dar care, pentru un motiv sau altul nu au fost recunoscute (dacă vreţi să aflaţi mai multe detalii va recomand să mergeţi pe wikipedia).
Galois a fost un tip revoluţionar şi nonconformist motiv pentru care a fost arestat de două ori. La vârsta de 20 de ani se îndrăgosteşte de o femeie care era deja logodită drept pentru care a fost provocat la un duel de către iubitul acesteia.
Évariste ştia că nu va supravieţui duelului, astfel, în noaptea de 29 mai 1832, a scris toate memoriile și descoperirile pe nişte foi intitulând lucrarea “NU AM TIMP”.
Teoriile sale au fost înțelese și publicate abia 14 ani mai târziu.
Efortul suprem al lui Galois, care este luat ca model pentru a da nume sindromului, nu poate fi confundat cu siguranță cu efortul minim al celor care continuă să tergiverseze până la scadenţă.
Din această poveste putem trage două concluzii: în primul rând, creierul uman are posibilităţi nelimitate atunci când lucrează sub pressiune, în al doilea rând, adrenalina ajută la creativitate. Dar nu suntem toţi nişte genii precum Galois, procrastinarea şi amânarea sarcinilor nu este deloc bună.
Procrastinarea are întodeauna un preţ de plătit.
Până şi Cicerone într-unul din Filippiche s-a adresat lui Marco Antonio „In rebus gerendis tarditas et procrastinatio odiosa est” (când se face ceva, întârzierea şi amânarea sunt odioase).
De ce procrastinăm?
Avem tendinţa de a amâna lucrurile pentru că ne plac activităţile care ne aduc plăcere şi beneficii imediate, evitând în mod sistematic activităţile monotone şi neinteresante sau cu rezultate orientate în viitor. Un alt motiv pentru care tindem să amânăm este lipsa timpului liber şi a suprasolicitărilor datorate ritmului de viaţă modern.
Există mai multe tipuri de procrastinatori:
leneşii – cei care amâna pentru că le este pur şi simplu lene să facă orice fel de activitate, nu au chef de nimic şi caută tot felul de scuze pănă ajung în momentul critic;
perfecţioniştii – sunt acele persoane care amână la nesfârşit proiectele pentru că din punctul lor de vedere nu sunt realizate la perfecţie, astfel riscând să nu ducă niciodată la termen sarcinile;
visătorii – sunt persoane extrem de pozitive şi optimiste, au un enorm entuziasm şi care tind să se piardă în numeroase proiecte şi nu mai reuşesc să ducă la termen niciunul dintre ele;
dezorganizaţii – sunt acele persoane care se caracterizează prin lipsă de perseverenţă, lipsă de disciplină în muncă, incapacitatea de a lucra metodic şi de a organiza timpul.
Ce se poate face ca să nu mai amânăm?
Este adevărat că anumite sarcini sunt atât de dificile încât ne este mult mai uşor să le amânăm. Iată însă câteva soluţii care ne pot ajuta să ducem sarcinile la termen:
- Împărţirea proiectului în etape mai mici.
“Cum mănânci un elefant? Bucată cu bucată”. Acest proverb explică bine cum să împărţim un proiect mare în altele mai mici ce se pot realiza într-un arc de timp stabilit (zile, săptămâni sau luni).
- Rezolvarea sarcinilor imediat.
Una dintre regulile pe care David Allen ne învață în bestseller-ul său: “Getting things done” este cea a „2 minute”. Dacă facem ceva care necesită doar 2 minute petru a o rezolva, atunci trebuie să o facem imediat.
- Se începe cu sarcinile cele mai grele.
O altă metodă pentru a învinge procrastinarea ne-o sugerează Brian Tracy în cartea sa: “Eat the frog”. Metoda este simplă și te face să faci contrariul a ceea ce este obiceiul: mai întâi eliberează-te de sarcinile mai grele sau neplăcute, după aceea toate celelate sarcini o să pară mult mai uşoare.
- Stabilirea unui deadline.
Strategia stă în a transforma o activitate importantă în una urgentă stabilind un termen limită pentru rezolvarea acesteia.
- Organizarea.
O bună organizare vă ajută în alegerea lucrurilor de făcut în funcţie de prioritate şi importanţă. Poate fi utilă să găsiți strategii simple care să vă permită să creați obiective concrete și mici compromisuri. În acest fel veți avea timp și să ieșiți cu prietenii, să cultivați un hobby, să faceţi un sport și să vă dedicați tuturor acelor activități care sunt mai plăcute. Evident, trebuie să fie o organizare și o planificare realistă!
Aceastea sunt doar câteva dintre metodele care vă pot ajuta să eliminaţi eficient procrastinarea. Amintiți-vă că dacă amânaţi în viitor acţiunile şi sarcinile pe care le puteţi face acum înseamnă a nu veţi obţine niciodată ceea ce doriți în viață. Ultimul sfat: nu vă descurajați dacă vă aflaţi în situaţia în care trebuie să amânaţi, important este să faceţi activitatea setată cât de curând puteți.
