Trecem cu toții în viată prin momente de criză profundă. Unii îşi pierd locul de muncă, alţii partenerul de viaţă, sunt cei care pierd dragostea şi alţii care luptă împotriva unei boli grele.
Toate acestea sunt situații extrem de destabilizatoare care au repercusiuni urâte pe termen lung, sunt precum un tsunami care devastează întreaga viață.
Unii rămân singuri după ani de convieţuire şi peste noapte sunt nevoiţi să combată cu o despărţire grea. În aceste situaţii, de cele mai multe ori, multe persoane îşi pierd chiar şi cercul de prieteni, astfel rămân singuri şi fără un umăr pe care să plângă atunci când au nevoie.
Mulţi alţii, după ani de muncă, sunt concediaţi. De la un moment la altul sunt nevoiţi să trăiască fără un salariu, aşadar, nu mai ies afară, economisesc bani, nu se relaxează şi în loc să se concentreze pe un mod de a-şi căuta un nou job se pierd în gânduri negative.
Cu toate acestea, chiar dacă pare greu de crezut, ar putea fi o bună ocazie de a face o schimbare semnificativă în viaţă.
Nu este ușor să începem de la zero, dar este posibil. Este o cale grea și, în unele cazuri, poate fi plină de obstacole.
Efectul Shinkansen, un simbol a renaşterii japoneze.
Atunci când este vorba de schimbări majore care apar, de exemplu în urma unei crize severe, a unei probleme de sănătate sau a sfârșitului unei relații, putem vorbi despre efectul Shinkansen. Despre ce e vorba?
Termenul Shinkansen provine din Japonia și se referă la una dintre cele mai complexe schimbări cu care s-a confruntat această țară asiatică după al doilea Război Mondial. După marile pierderi umane și economice, japonezii au fost nevoiți să efectueze o reconstrucție reală a țării lor, începând de la zero.
Unul dintre simbolurile reconstrucției a fost Shinkansen, așa-numitul „tren bullet”, un tren de mare viteză care a permis construirea unei rețele feroviare care, de-a lungul anilor, a reușit să conecteze multe părți ale țării. Un simbol al așa-numitei „minuni japoneze” de la începutul anilor 60’.
Datorită unei serii de alegeri prudente (inclusiv cea de a utiliza doar 1% din produsul său național brut în cheltuieli destinate armamentelor) începând cu anii ’50, Japonia înflorește din nou. Punctul culminant l-a atins în 1958, când Shinji Sogo, președintele Căilor Ferate de Stat, a convins Guvernul să investească în rețeaua de căi ferate. Proiectul pentru a construi un tren super rapid l-a avut încă din 1943, dar pentru motive evidente a fost ţinut închis într-un sertar.
La 1 octombrie 1964, cu 9 zile înaite de începerea Jocurilor Olimpice, Tōkaidō Shinkansen a făcut prima sa călătorie cu noul tren de mare viteză conectând Tokyo de Osaka.
În mod normal, o călătorie între cele două oraşe dura 6 ore și 40 de minute pentru a parcurge distanța. Trenul Shinkansen Series 0 putea atinge viteza de 210 km/h iar călătoria a durat doar 4 ore (un an mai târziu atingea viteza de 220 km/h, reducând timpul la 3 ore și 10 minute).
Este incredibil că în 64’ în Japonia se putea călători cu un tren super rapid ce atingea 220 de km/h. Anul trecut am făcut 5 ore cu trenul rapid de la Bucureşti până la Brăila. Asta ca să fac o mică paranteză despre situaţia cu transporturile din ţara noastră.
Acest rezultat extraordinar a reuşit să schimbe stilul de viață al japonezilor și trenul Shinkansen devenit rapid cel mai folosit mijloc de transport pentru călătoriile de afaceri.
Trenul Shinkansen a făcut posibil ca persoanele să trăiască în afara orașului și să se deplaseze în continuare în fiecare zi în două ore sau mai puțin. Câțiva cercetători au susținut că marea majoritate a zonelor locuite în Japonia (doar 20% din țară) servesc doar ca suburbii. Această ușurință de transport și navetă a permis organizațiilor să-și concentreze activitățile pe arii mai mari, centralizând efectiv economia.
De menționat, de asemenea, că astăzi Shinkansen sunt cele mai sigure trenuri din lume: pe întreaga linie națională (care între timp s-a extins acoperind întreg teritoriul), există doar două deraieri în 56 de ani de serviciu, dintre care unul din cauza unei furtuni de zăpadă. În ambele cazuri, numărul victimilor a fost zero.
Dar cum putem să obținem un Shinkansen dupa o criză?
Când Jack Welch, pe atunci președinte al General Electric, l-a întrebat pe Eiji Mikawa, șeful filialei General Electric din Tokyo, în 1993, cum a reușit să obțină rezultate mult mai bune decât compania-mamă, Mikawa a răspuns: “dacă vreţi să creşteţi viteza la un tren cu 10 km/h, va fi suficient să adaugaţi mai mulți cai putere la motor. Cu toate acestea, dacă doriți să meargă de la 150 km/h la 300 km/h, este nevoie de un proiect complet diferit”.
Da, trebuie să schimbăm căile ferate, să construim infrastructuri adecvate, să studiem vântul și aerodinamica … trebuie sa schimbăm totul!
Iar japonezii, deja cunoscuți pentru proverbiala lor auto-disciplină, au schimbat totul, pornind de la mentalitate și au aplicat-o în toate domeniile vieții.
Așadar, haideți să luăm cuvintele lui Eiji Mikawa și să tragem inspirație maximă: reproiectăm totul.
Cum să punem în aplicare efectul Shinkansen?
Chiar și cele mai mari schimbări pot avea nevoie de strategie și timp. Pentru a începe de la zero, trebuie să alegeți mai întâi din ce zonă să porniți. În relația dvs. de cuplu? În sfera profesională? Amintiți-vă că obiceiurile mor greu și, pentru asta, trebuie să încercați să le schimbați puțin câte puțin. Analizați toate acele modele sau acțiuni mentale pe care doriți să le schimbați și alegeți altele noi. Acest lucru înseamnă să vă debarasaţi de vechile obiceiuri şi de ce ați făcut până acum. Dacă vreţi rezultate diferite, trebuie să faceti lucrurile în mod diferit.
De aceea, pentru a lua din nou frâiele vieții voastre, trebuie să fiţi curajoşi și răbdători și să luaţi în cont trecutul vostru pentru a schimba viitorul. Lăsaţi lucrurile care nu vă plac în spate și aduceţi cu voi doar ceea ce va fi util în noua călătorie. Dacă aveți nevoie de sprijin în timpul revoluției personale, puteți solicita ajutorul unui profesionist care vă poate ajuta să vă găsiți noua cale.
Toate schimbările radicale care au ca rezultat o criză profundă lasă urme de neșters. Ușor de spus, mai greu de făcut, mai ales când zona de confort este irezistibilă.
În primul rând trebuie să schimbăm mentalitatea, trebuie să luăm decizia de a face schimbarea fără nici un fel de teamă.
În al doilea rând este nevoie de autocunoaştere, să ne punem întrebări în orice, de la rutina de toate zilele la relaţiile interpersonale, la certitudinile noastre.
În al treilea rând abordăm problema, să facem o autoanaliză: ce este în neregulă cu situația mea actuală? ce vreau cu adevărat? de ce am nevoie? pot dobândi abilitățile care îmi lipsesc? pot colabora cu cineva care sa ma ajute? Toate aceste aspecte trebuie studiate și proiectate. Cu cât suntem mai precişi, cu atât lucrurile vor merge mai bine.
În al patrulea rând este nevoie de spirit de sacrificiu. Probabil va fi uriaș, probabil, într-un moment, vom spune “cine m-a pus să fac asta?”, dar dacă am structurat un plan îl vom urma, cu muncă şi ambiţie vom reuşi să atingem obiectivele.
În ultimul rând, dar nu mai puţin important, este nevoie de susţinere.
Căutăm acei prieteni și rude (sau un profesionist) care sunt sinceri cu noi, dar care ne oferă sprijin. Nu avem nevoie de plângăcioşi sau de acei oameni care nu fac nimic pentru a schimba în bine viaţa lor și nu vor să vadă succesul celorlalți. Alegem persoane cu umeri solizi, persoane ambiţioase care ne dau putere şi încredere.
Schimbați totul pentru a renaște la o viteză de peste 300 km pe oră!
