Patul de făcut, mașina de spălat vase de încărcat, pantofii uitați în mijlocul casei – sarcina de a ordona și curăța casa este subiectul principal al certurilor nesfârșite dintre parteneri și a tensiunilor care, pe termen lung, pot strica atmosfera de seninătate domestică și chiar subminează relația.
În urma unui sondaj efectuat recent în SUA, departajarea treburilor casnice s-a dovedit a fi al treilea factor important pentru a avea o căsnicie fericită, după fidelitate și o viață sexuală bună. De fapt, 62% dintre cupluri au afirmat că împărţirea sarciniilor casnice este foarte importantă pentru a face ca o căsnicie să aibă o viață lungă. Din acest motiv, este esențial să împărțim sarcinile în familie și să le respectăm.
Este adevărat că bărbații nu se implică în treburile casnice? Sunt femeile ambivalente? Cum pot femeile să primească ajutor de la partenerii lor, dar mai ales, chiar și-l doresc?
Întrebarea legată de cine și cum să facă treburile casnice este unul dintre subiectele fierbinți ale cuplurilor moderne. Reorganizarea rolurilor datorită revoluțiilor tehnologice incredibile care au avut loc într-un ritm frenetic în ultimii ani a permis bărbaților și femeilor să se elibereze de vechile nevoi ale societății odată cu stabilirea unei noi realități sociale sau a cuplului și mutarea energiilor feminine de la mamă şi soţie la lumea muncii. Iată cum, treburile domestice intră într-o fază de tranziție în care şi bărbaţii încep să participe (sau ar trebui).
Referitor la întrebarea inițială, dacă bărbații se implică mai puţin în treburile casnice, s-au făcut o serie de cercetări cu sondaje sau chestionare care confirmă această credinţă.
Întâmplător însă, o cercetare făcută pe teren de către dr. Catherine Hakim, sociolog la London School of Economics și personalul ei, a ajuns la concluzia că lamentelele femeilor cum că bărbații nu se ocupă de treburile casnice erau false și că, de fapt, bărbații contribuiau mult mai mult decât le este recunoscut. Această diferenţă de opinii vine de la faptul că personalul doctorului Catherine Hakim, în loc să folosească clasicele sondaje improbabile, au făcut munca efectiv pe teren.
În urma acestui sondaj, Catherine Hakim a observat că femeile reduc la minim aportul pe care îl dau bărbații în treburile casnice presupunând, de exemplu, că automobilele funcţionează fără întreținere, că gunoiul “merge” singur la tomberoane etc.
Presupun că dacă aceste studii ar fi făcute în realitatea românească ar avea cu siguranţă mici variaţii pentru că au fost bine imprimate în cultura noastră anumite tipare clasice precum că femeia trebuie să se ocupe de tot ce înseamnă treburile domestice, creşterea copiilor, etc., iar bărbatul este acela care se duce la muncă şi procură toate cele necesare pentru familie şi “Doamne fereşte” să pună el mâna pe un fier de călcat sau să spele vasele. Ba chiar, însăşi unele femei o spun cu foarte mare mândrie: ”dragă, soţul meu nu face treburile casnice pentru că el este un bărbat adevărat”, de parcă adevărata bărbăţie se exprimă prin a nu-şi ajută propria soţie sau parteneră (dar nu vreau să devaghez de la subiect).
Îmi povestea acum ceva timp o prietenă că băieţelul ei de şase ani a rugat-o pe bunica sa să-l înveţe să calce şi aceasta i-ar fi răspuns: “tu nu trebuie să ştii să calci pentru că o să te însori”.
Sună un pic cam demodat, dar atitudinea asta este încă răspândită. Îmi place să cred că trebuie să fim siguri că îi învățăm pe fiii și pe fiicele noastre elementele de bază pentru a avea grijă de ei înșiși, de locul în care stau, de lucrurile lor, de banii lor etc. astfel încât să nu depindă de ceilalţi. Amin! La fel de important, pentru mine, este să tratez în mod egal toate tipurile de muncă, în loc să le etichetez ca pe niște treburi de băieți și treburi de fete, ceea ce părea să fie ceva standard când eram copil.
Ambivalenţa feminină
Este un defect cultural, este ceva ce ne aparţine ca popor sau este o ambivalenţă a femeilor în general? Aşa cum spunea Catherine Hakim, femeile au demonstrat deja ambivalență cu privire la emoțiile masculine, şi deci, nu ar fi greşit să credem că, și vizavi de treburile casnice, majoritatea femeilor să nu-şi dorească de fapt ca bărbatul lor să uzurpe rolul de “regină a casei”. La urma urmei, ambivalențele sunt tipice fazelor de tranziție și tocmai rolul femeilor este cel care suferă o restructurare profund necesară prin inovațiile tehnologice. Hakim confirmă faptul că scoaterea gunoiului este o sarcină îndeplinită în general de bărbați pentru un motiv simplu: ieșirea noaptea din bârlog este periculoasă în pădure și prin urmare bărbații cărora li s-a încredințat întotdeauna securitatea se ocupă de ea.
Comportamentul nostru instinctiv în practică urmează ceea ce a fost definit în cele mai vechi timpuri și în mod automat avem tendința inconștientă să ne organizăm după acele scheme chiar și astăzi, chiar dacă nu mai trăim în peşteri.
Cu toate acestea, adesea totul poate fi rezolvat printr-o comunicare corectă, cu un pic de bunăvoință și atenție reciprocă.
Iată câteva sfaturi pentru a avea o casă curată și ordonată, fără a strica relațiile cu partenerul (sau partenera) dvs.
DELEGAREA – Adesea totul se rezumă la o problemă de comunicare corectă și, prin urmare, de înțelegere. De exemplu, dacă am avut o zi dificilă la muncă și bucătăria am lăsat-o în dezordine, ne imaginăm că partenerul nostru în mod automat se va ocupa de curăţarea acesteia. Doar că problema stă în faptul că nu comunicăm partenerului nostru, ne așteptăm pur și simplu să înțeleagă singur că este sarcina lui. El însă, în absența unei cereri explicite din partea noastră, nu-şi pune deloc problema, motiv pentru care, seara târziu și cu bucătăria încă pe dos, începe cearta. Cine are dreptate? Amândoi şi niciunul, el va argumenta că nu ne poate citi mintea pentru a ști că trebuie să facă curățenie, noi vom răspunde că acestea nu sunt lucruri de spus, că munca trebuie să fie în echipă și bla, bla, bla. Acest mecanism a fost studiat de experți şi se numește “delegare imaginară” care declanșează unul dintre tipurile de ceartă din care este mai dificil să ieși, cel în care ambii au dreptate.
CINE CE FACE – Studiile efectuate pe cuplurile în care ambii parteneri lucrează și care împart treburile casnice și îngrijirea copiilor au demonstrat că de obicei femeile sunt cele care întocmesc lista de sarcini, în timp ce partenerul alege de pe listă sarcinile pe care simte că poate (sau le dorește) să le susțină. În orice caz, sarcina de a ţine sub control situația generală și de a stabili ceea ce trebuie făcut este o sarcină pe care femeile tind să o întreprindă într-o măsură mai mare decât partenerii lor de sex masculin. La rândul lor, bărbații se așteaptă să fie mulțumiți pentru cooperare.
LUAREA DECIZIILOR – Asumarea responsabilității pentru menținerea viziunii generale cu privire la ceea ce trebuie făcut implică, de asemenea, sarcina de a decide când trebuie făcut ceva și cum. Totuși, dacă partenerul nostru are propria idee despre ceea ce se înțelege prin “ordonare”, nu are sens să ne așteptăm să respecte standardele noastre de ordonare și curățare și nici să-i cerem să facă lucrurile “așa cum am face noi”. Pe scurt, a avea în mână cârma decizională a treburilor casnice este o sabie cu două tăișuri: delegarea unei sarcini înseamnă acceptarea faptului că aceasta se desfășoară în conformitate cu mintea și criteriile persoanei căreia i-am delegat sarcina. Este recomandabil să întocmim o listă de priorități și să ne concentrăm pe cele mai importante proceduri, fără a ne hărțui în mod constant partenerul-asistent.
FACEM LUCRURILE ÎMPREUNĂ – Ca alternativă la împărțirea sarcinilor puteți alege să faceți anumite lucruri împreună. Aranjarea bucătăriei, aspirarea sau spălarea ferestrelor din sufragerie poate deveni mai puțin obositoare și chiar mai distractivă dacă o faceţi cu patru mâini. Treburile casnice pot deveni astfel o oportunitate de a petrece timp împreună și de a condivide grija mediului în care locuiți. În acest caz este necesar să alegeți momentul potrivit al zilei, în care sunteți prezenți amândoi, cu siguranță veți evita sentimentul neplăcut de a fi singur la “locul de muncă”, în timp ce celălalt se relaxează în fața televizorului.
REVIZUIREA STANDARDELOR – A avea o casă curată și ordonată nu înseamnă neapărat să trăim într-un mediu dezinfectat, cum ar fi o sală de operații, sau să transformăm camerele în grădini Zen. Casa trebuie trăită și locuită cu imaginație, chiar dacă acest lucru implică o cantitate moderată de confuzie. Perfecțiunea absolută nu aparține acestei lumi, mai ales dacă implică oboseală, stres și anxietate de performanță. Cu tot respectul pentru metodele oarecum rigide ale lui Marie Kondo și fanaticii ordinii cu orice preț.
