În fiecare casă, în spatele fiecărei uși, în spatele fiecărei ferestre există o familie. Fiecare familie are propria sa poveste, propriile sale obiceiuri, fiecare cu punctele sale de forţă și cu problemele sale.
Însă toate casele şi familiile au ceva în comun: trebuie să fie neapărat o femeie care ține totul și toată lumea sub control. Există o femeie care deţine mai multe roluri: cea de soţie, mamă şi multe alte sarcini necesare într-o casă.
Deci, care sunt exact acele sarcini mentale?
Sarcinile mentale reprezintă suma tuturor acelor lucruri pe care trebuie să le facem noi femeile sau credem că trebuie să le facem, care ne umplu mintea și zilele, făcându-ne să ajungem seara epuizate.
Aşa se întâmplă că de fiecare dată când vrem să finalizăm în mod necesar o sarcină, ne amăgim că dacă facem mai multe lucruri într-un frenetic multitasking vom fi mai productive şi în acelaşi timp ne gândim deja la sarcini pe care trebuie să le facem peste doua-trei ore.
Se ştie deja că multitasking-ul este non-productiv și dăunător, că este de preferat să ne concentrăm doar pe o sarcină, să ducem până la capăt o acţiune înainte de a ne apuca de alta.
Ce pot să fac dacă nu am niciun ajutor?
Se aud des fraze de tipul: “el nu mă ajută cu nimic” sau “mă gândesc la toate doar eu”, etc.
Mulți bărbați provin din familii patriarhale, în care rolurile erau foarte distincte: bărbatul lucrează, femeia are grijă de casă, punct.
Însă mulţi dintre bărbaţi sunt însoțiţi de femei care lucrează şi ele, au cariere, hobby-uri şi poate nici măcar nu sunt interesate să învețe să gătească sau să calce.
Nu mai sunt vremurile în care totul cade asupra femeii cu scuza că este gospodina casei și disponibilă 24 de ore pe zi. Acum majoritatea femeilor muncesc, au pe bună dreptate interese și angajamente personale care au aceeași importanţă și aceeași valoare ca cele ale bărbatului sau ale copiilor.
Pe de altă parte, suntem noi femeile care provenim din familii în care existau mame şi bunici inepuizabile care aveau grijă de toate. Aşadar, este mult mai firesc pentru noi să ştim ce trebuie făcut pentru a menţine casa în ordine şi curăţenie.
Este vorba despre modele de referință și, cu siguranță, nu se poate pretinde ca o persoană care nu a mai gătit niciodată să devină peste noapte chef bucătar.
Deci ce putem face?
În primul rând trebuie să abandonăm prejudecăţile în favoarea unui dialog deschis în care fiecare işi poate exprima liber şi direct propria nevoie.
În al doilea rând trebuie să renunțăm la ideea (şi pretenţia) conform căreia noi femeile suntem înțelese fără să spunem un cuvânt. Ceilalţi (nu doar partenerul nostru, chiar prietenii sau membrii familiei) nu sunt obligaţi să ghicească ceea ce vrem, așa că este nevoie să vorbim clar şi cu calm despre ce simtim.
În al treilea rând, coordonăm. Punem întrebarea: „vrei să pui tu vasele la maşina de spălat în timp ce eu …?” pentru a lămuri că va exista o împărțire a sarcinilor. De asemenea, putem să punctăm pe ceva plăcut în perspectivă: „dacă facem treaba asta împreună, după o jumătate de oră putem ieși afară, dacă trebuie să o fac singură, probabil că am nevoie de toată după-amiaza”. Sau o altă strategie care funcționează este: „avem aceste două lucruri de făcut, pe care preferi să-l faci?”. În timp ce unul se ocupă de gătit, altul scoate câinele la plimbare şi invers.
În al patrulea rând, mulțumim şi lăudăm pentru sprijinul și ajutorul pe care l-am cerut.
În sfârșit, dacă partenerul nostru ne scutește de o treabă casnică, dar nu o face EXACT așa cum am fi făcut-o noi, nu criticăm şi denigrăm şi nici nu o facem pe profesoarele. Nimeni nu este perfect la început.
Treburile casnice nu mai pot cădea pe o singură persoană, ci trebuie să fie echilibrate între toţi membrii familiei.
De asemenea, şi copii au un rol important în organizarea treburilor familiale luând o parte mică din sarcinile noastre.
Cu cât se colaborează mai mult, cu atât fiecare membru al familiei îşi menţine propriul spaţiu organizat şi cu atât mai mult se bucură împreună de momente plăcute în familie.
Geralin Thomas în cartea sa: “Decluttering Your Home: Tips, Techniques and Trade Secrets” ne sugerează să facem săptămânal o reuniune de familie în care să organizăm sarcinile pentru fiecare membru.
Cum se face o reuniune de familie?
1) Întâlnirea trebuie programată o dată pe săptămână, întotdeauna în aceeași zi. De exemplu, puteţi decide o zi din week-end, când sunteţi cu toţii acasă pentru a vă face programul pentru următoarea săptămână.
2) Este foarte important să participaţi și să fiţi punctuali, angajamentele personale sunt planificate în respectul reuniunii familiale, dar fără a fi constrângătoare.
3) Ca în orice riuniune ce se respectă, televizorul, telefonul, video-jocurile nu sunt permise. Atenția se adresează familiei.
4) Se pleacă de la o agendă comună în care sunt trecute toate angajamentele şi sarcinile pentru săptămâna viitoare. Sunt evidenţiate în mod special sarcinile extra cum ar fi vizitele medicale, petrecerile de aniversare etc. Acest lucru este educativ pentru copii care vor învăţa de la o vârstă fragedă că totul necesită organizare.
5) Continuăm planificarea altor activități, cum ar fi mesele, dusul gunoiului, spălatul rufelor, plimbatul câinelui, etc.
6) Pentru fiecare activitate în parte se decide un responsabil, chiar și pentru cei mai mici în funcție de abilitățile lor, care vor fi lăudați în caz de succes, și nu criticaţi prea mult în caz de eșecuri. Cu cât angajamentul este mai mare cu atât sunt mai încurajaţi.
7) Dacă sunt subiecte pe care trebuie să le dezbateţi pe parcurs, le puteți atașa pe frigider cu un magnet, astfel încât toată lumea să poată accesa la ele și să adauge ceva în timpul săptămânii.
8) Fiecare trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima, dar nimeni nu trebuie să dea sau să primească ordine.
9) Sarcinile desemnate trebuie să fie îndeplinite şi duse pănă la capăt, mai ales de către adulţi. Să nu uităm că suntem un exemplu pentru copii noştri.
Să nu vă aşteptaţi ca efectele unei planificări familiale să fie imediat observabile, trebuie să aveți răbdare. Este cu siguranță o modalitate excelentă de a crea un sentiment de unitate a familiei şi de a-i învața pe copii că problemele sunt rezolvate împreună şi contribuția tuturor este fundamentală în familie.
Fără remuşcări
De câte ori se întâmplă să nu reuşim să le facem pe toate? Chiar şi atunci când le-am programat pe toate cu precizie, sunt momente când nu reuşim să le ducem până la capăt.
De câte ori vrem să ne comparăm cu mamele sau cu bunicele noastre pe care le-am văzut mereu ca pe nişte super femei şi nu reuşim să ajungem la înălţimea lor, rămânem dezamăgite şi credem că am eşuat.
Nu este nimic rău în a fi imperfect, nu este nimic rău în a nu le face întodeauna pe toate. Nu e nimic rău în a nu fi Martha Stewart a situaţiei. (p.s. ador Martha Stewart).
Să ne gândim la cum sunt zilele noastre: muncă, prânz, temele cu copiii, curățenie, cumpărături, misiuni … poate că uităm să facem ceva uneori. Nu contează, vom face altă dată.
Sau poate că nu avem pur şi simplu chef să facem ceva, nu contează, hai să încercăm să găsim o soluție alternativă! Nu avem chef să spălăm? Ducem hainele la curăţătorie! Nu avem chef să facem mâncare? Comandăm pizza!
Să nu fim perfecti și să ne acceptăm aşa cum suntem, să ne iubim în egală măsură, conștiente de faptul că soțul și copiii vor fi super fericiți să mănânce pizza!
