Este dificil să trăiești o viață intenționată atunci când te judeci mereu după standardele altora.
A te compara cu ceilalți este o capcană care nu iartă pe nimeni, nici măcar pe cei mai evoluați și înțelepți dintre noi. Este o tendință foarte răspândită, inerentă naturii noastre ca ființe umane.
Poate fi absolut neutru atunci când se evaluează doar similitudinile și diferențele. O astfel de comparație este esențială pentru raționamentul inteligent. De asemenea, este productiv atunci când ne simțim inspirați să imităm unele aspecte ale altora care ne-au impresionat în mod pozitiv. Însă, devine anormal atunci când produce invidie sau gelozie, precum și atunci când ne conduce să ne judecăm ca fiind mai buni sau mai răi decât ceilalți. Să ne gândim puţin, dacă nu ar exista comparații, gelozia și invidia nu ar putea exista. De asemenea, trebuie remarcat faptul că se întâmplă mai des ca oamenii să se simtă inferiori celor care au „mai mult” decât să fie mulțumiți în comparaţie cu cei care au „mai puțin”. Suntem o societate drogată de comparație. Şi acest lucru începe încă din copilărie când suntem comparaţi în permanenţă cu fraţii, verişorii, colegii de la şcoală, vecinii etc. Apoi vine școala, unde suntem într-o permanentă competiţie între cine este mai bun, mai deştept, mai sportiv, mai frumos şi tot aşa.
De-a lungul anilor, mai ales atunci când suntem adolescenţi, petrecem prea mult timp luptându-ne cu comparații nesănătoase. Suntem prea înalţi sau prea scunzi, prea graşi sau prea slabi. Rezultatul poate fi un profund sentiment de „insuficiență” care poate rămâne pentru toată viaţa.
Iar mai nou, de când au apărut canalele de socializare, viaţa noastră a devenit şi mai expusă comparaţiei. Deschizi pagina de facebook și vezi fotografii frumoase ai prietenilor care îşi petrec vacanţele lor perfecte în ţări exotice şi tu abia reuşeşti să mergi un weekend la Marea Neagră. Foști colegi de clasă care și-au găsit slujba de vis super plătită și tu eşti blocat într-o slujbă infernală sau, mai rău, nu ai o slujbă. Amica ta super bronzată cu un corp super lucrat care face yoga pe malul mării, în timp ce tu abia dacă ai timp să mergi la sală şi eşti într-o luptă permanentă cu dietele. Apoi îl vezi pe vecinul tău care tocmai și-a cumpărat o mașină nouă, întâmplător e cea pe care ți-o dorești, dar nu ți-o poți permite. Și cu siguranță ai vreun văr care câștigă o mulțime de bani, în timp ce tu te străduiești să ajungi până la sfârșitul lunii …
Comparațiile creează nevoi pe care nu le-am avut inițial. În acest sens, Zygmunt Bauman ne-a avertizat asupra acestui pericol într-o societate dominată de rețelele sociale: „forța motrice din spatele comportamentului nu mai este dorința mai mult sau mai puțin realistă de a menține același nivel cu vecinii, ci ideea nebuloasă până la exagerarea de a ajunge la nivelul vedetelor. „
A te confrunta constant cu ceilalți este un obicei psihic rău: ucide stima de sine și te face nefericit.
Persoanele cu o stimă de sine ridicată probabil nu o fac sau doar rareori. Oamenii mai nesiguri și cu puțină conștientizare a propriei valori sunt mai expuși riscului de a se judeca pe baza comparației cu ceilalți.
Psihologul și sociologul Leon Festinger în anii 1950 a dezvoltat teoria comparației sociale, conform căreia noi oamenii am dezvoltat o tendință de a ne compara între noi pentru nevoia de a ne verifica opiniile și abilitățile, în absența instrumentelor de măsurare naturale sau fizice. În practică, unii mai mult decât alţii, cu toții ne simțim un pic nesiguri de valoarea noastră. Și întrucât nu există un contor care să măsoare valoarea, căutăm în jurul nostru un punct de referință care să ne ajute să înțelegem dacă ne descurcăm bine: la muncă, în relații şi în viață, în general.
Nu-ţi căuta fericirea în curtea altuia, pentru ca ea se ascunde întotdeauna în casa ta.
Douglas William Jerrold
Cu toate acestea, există o mulțime de motive întemeiate pentru care ați putea înceta să vă mai comparaţi cu ceilalţi şi care au un mare beneficiu pentru stima de sine.
De ce renunţarea la a vă compara cu ceilalți este o idee bună:
Deoarece nu cunoaştem cu adevărat viața altora
Cu care dintre persoanele pe care le cunoaştem sutem intimi? Vreun membru al familiei? Câțiva prieteni apropiați? În afară de aceştia, pe care probabil îi cunoaștem cu adevărat, despre toţi ceilalţi știm foarte puțin. Ceea ce vedem este o fațadă, o aparență. De obicei, oamenilor nu le place să vorbească despre problemele lor (în afară de cei care au făcut o meserie din a se plănge). Nu vă spune nimeni cât efort depune în fiecare zi pentru a-și atinge rezultatele. Nu vă împărtășeşte nimeni eșecurile sau temerile cele mai profunde. Atunci când judecăm o persoană ca fiind super norocoasă şi că are totul în viaţă, cel mai probabil ne înşelăm. Dacă nu avem suficiente elemente pentru a face acest tip de evaluare, riscăm să ne confruntăm cu ceva care nu există, un ideal.
Deoarece, făcând comparație, avem tendinaţă de a judecata
Comparația cu ceilalți este dăunătoare chiar și atunci când o facem cu persoanele, care aparent, par a o duce mai rău decât noi. Desigur, există un sentiment de uşurare momentană când te gândeşti că o duci destul de bine comparativ cu cineva care are probleme serioase. Dar ceea ce facem în realitate este să judecăm. Judecăm greșit comportamentul cuiva, o alegere de viață, o atitudine …
Ideea este că cel mai probabil facem același lucru cu noi înşine. De cele mai multe ori suntem hipercritici, rigizi și judecăm, iar această atitudine nu ne face bine. Nu vom reuşi să găsim adevărata valoare dacă vom continua acest joc al comparaţiei între cine este mai bun si cine este mai rău.
Deoarece nu câștigă nimeni din această competiţie
Dacă vrem să ne evidenţiem valoarea prin a ne compara cu ceilalţi, am pierdut din start. Va exista întotdeauna cineva mai bun decât noi într-un domeniu care ne interesează. Indiferent de obiectivele pe care le-am stabilit: creşterea pe plan financiar, educaţia culturală, mai multă grijă pentru aspectul nostru, practicarea unui sport, scrierea un blog, călătorii, carieră; va exista întotdeauna cineva care să fie mai bun decât noi. Dacă ne evaluăm pe o scară care seamănă cu o clasare în puncte, vom găsi întotdeauna pe cineva care să obțină scoruri mai mari decât ale noastre, deoarece aceştia se află într-un punct al vieții lor în care aleargă mai repede decât noi. Ceea ce puteți face este să decideți să coborâți de pe banda de alergat şi să nu mai concurați cu alții. Luaţi decizia să vă acceptați așa cum sunteți în acest moment din viața voastră şi permiteți-vă să respirați și să vă odihniți.
Iată câteva sugestii despre cum să vă eliberaţi din capcana confruntării cu alții și cum să vă investiţi energia pentru a vă îmbunătăți viața în loc să vă criticați:
Concentraţi-vă pe punctele voastre tari
Cea mai bună metodă este să le scrieţi pe o foaie de hârtie. Faceţi o listă cu calitățile voastre, cu lucrurile care vă fac mândru de voi. Amintiți-vă de succesele vieții voastre, felul în care aţi reuşit să faceţi lucruri deosebite în momente speciale, felul în care aţi depășit dificultățile, faceţi-vă biografia şi fiti conştienţi de valoarea voastră. Tindem să ne comparăm punctele slabe cu punctele tari ale altora, ceea ce ne lipsește cu ceea ce au alții. Data viitoare când te surprinzi făcând o comparație cu altcineva, încearcă să te concentrezi pe faptul că ești așa cum ești, chiar dacă simți că îți lipsește ceva.
Nu vă autocriticati.
Cu toţii, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu sentimentul că nu sunem suficient de buni. Majoritatea oamenilor tind să se critice excesiv, concentrându-se mai degrabă pe greșelile pe care le-au făcut sau pe ceea ce nu au făcut perfect, decât pe succesele lor. Încearcă să te concentrezi doar pe ceea ce ai făcut bine. Energiile sunt mult mai bine canalizate dacă nu ai fi întodeauna ocupat să te compari şii să te simţi greşit. Încearcă să fii mai bun cu tine însuți acceptând că ești o ființă umană și, ca atare, falibilă și vulnerabilă. Făcând acest lucru, vei putea, de asemenea, să fii mai înțelegător atunci când alții fac greșeli.
Identificaţi compromisurile
Înainte de a ne compara cu alţii poate că ar fi bine să ne creem obiceiul de a identifica compromisurile. Faceţi această afirmație ca şi execiţiu: „Este adevărat că are___, dar probabil a trebuit să renunțe la ___ pentru a-l obține”.
Nu este vorba de a judeca ci despre a crea conștientizare. Adesea vrem ce au alţii, dar suntem dispuşi să facem aceleași sacrificii? Mulţi dintre noi ne dorim aceleaşi lucruri pe care le vedem la alţii, dar ignorăm munca grea necesară pentru a le obține.
Recunoaşterea compromisurilor ne ajută să privim lucrurile dintr-o nouă perspectivă.
De exemplu, admir noua mașină a prietenei mele, dar când ştiu ce muncă face şi datoriile pe care şi le asumă pentru a o plăti, îmi dau seama că nu este în conformitate cu prioritățile mele. În loc să mă simt dezamăgită de vechea mea mașină, mă simt fericită pentru că reflectă dorința mea de a trăi minimal şi fără datorii.
Transformaţi invidia în admirație
Invidia este un sentiment care face rău în primul rând acelora care o simt. Admirația este cealaltă față a aceleiași monede. Depinde de noi de ce parte vrem să stăm. Ori o facem pe victimile şi suferim de invidie cronică, ori profităm de calităţile bune ale celorlalţi pentru a învăţa.
În loc să ne simțim în inferioritate, mai bine îi observăm pe ceilalţi cu detașare și inteligență. Puneți-vă aceste întrebări: cum face? ce face diferit faţă de mine? îl pot imita?
Suntem capabili să admirăm cu sinceritate pe cineva mai bun decât noi? Am putea obţine două beneficii mari: învățăm ceva și legăm o prietenie.
Practicaţi recunoştinţa
Recunoștința deblochează plinătatea vieții. Transformă ceea ce avem în suficient și mai mult.
Melody Beattie
Nu cred că a ne compara cu ceilalți este în mod inerent un lucru rău. Uneori, comparațiile pot duce la inspirație sau poate chiar la o concurență sănătoasă.
Problema este atunci când venim dintr-o poziție de deficit. Simți că nu ești suficient de bun (sau că nu ai suficient) și comparațiile validează acele sentimente. Este un ciclu care poate scăpa rapid de sub control dacă nu ești atent.
O modalitate de a pune capăt este practicarea recunoștinței. Când apreciezi ceea ce ai deja, viața este frumoasă și abundentă. Putem admira și sărbători împreună cu alții pentru că știm că avem deja mai mult decât suficient.
O metodă bună de a practica recunoştinţa este să faceţi un caiet în care scrieţi în fiecare seară înainte de culcare sau dimineaţa cand abia v-aţi tezit, trei lucruri minunate pe care le-aţi făcut în ziua respectivă pentru care sunteţi recunoscători.
Foto imagine reprezentativa: Sfondo foto creata da katemangostar – it.freepik.com
