Arta suedeză de a face decluttering pentru posteritate

Un articol delicat în care doresc să aduc în discuţie subiectul gestionării obiectelor şi a documentelor a celor care au plecat pentru totdeauna din viaţa noastră. Este un proces care consumă din timpul prețios a celor care rămân, pentru a gestiona lucrurile celor care nu mai sunt. Un moment de reflecție pentru a conștientiza că eliminărea superfluului se face de când suntem încă în viață.

Acum câteva luni am citit un articol legat de cartea “Gentle Art of Swedish Death Cleaning“ (Blânda artă suedeză a curățeniei morții) de Margareta Magnusson, în care a fost abordat un argument foarte sensibil: decluttering-ul făcut după dispariția unei persoane dragi.

Moartea este un subiect tabu la fel ca şi politica, banii sau sexul, este un argument pe care nu-l aducem în discuţie la o cafea cu prietenii, dar în final, este ceva care ne priveşte pe toţi mai devreme sau mai târziu. Fiecare dintre noi are gânduri, reflecții, întrebări despre aceasta, dar care nu sunt externalizate cu facilitate.

Dacă aţi trecut printr-un deces în familie cunoaşteţi care sunt urmările şi toate problemele administrative şi practice ale post-decesului. Toate acele sarcini care nu oferă timp nici măcar să plângem sau să înțelegem ce s-a întâmplat. Să fim sinceri, nu vom fi niciodată pregătiţi pentru asemenea momente, chiar şi atunci când ne aşteptăm.

Moartea îndepărtează persoanele dar nu şi lucrurile care rămân acolo unde au fost mereu și care au o mare greutate emoţională şi de gestiune. Obiectele, hainele şi diferite lucruri de orice natură şi gen, la un moment dat, trebuie revizuite pentru a elibera spațiul.

Unii preferă să se elibereze imediat de această povară (așa cum s-a întâmplat în familia mea), alţii în schimb, preferă să lase timpul să treacă și apoi să se ocupe de spaţiile şi obiectele celui decedat.

Însă, nu este mereu atât de simplu, de cele mai multe ori se întâmplă ca persoanele decedate să lase în urmă o mulţime de probleme nerezolvate şi o grămadă de obiecte care devin o adevărată povară pe umerii celor care trebuie să le gestioneze.

Eliminarea obiectelor celor care nu mai sunt este grea, foarte grea, se trece în revistă o întreagă existență, identitate, o viață care ne-a determinat și condiționat propria noastră viaţă și în acelaşi timp nici măcar nu putem să păstrăm totul, gândind că numai păstrarea obiectelor păstrează vie amintirea persoanei.

Amintirile rămân în sufletul nostru și în opinia mea, sunt suficiente foarte puţine lucruri care să ţină vie iubirea celor plecaţi în memoria noastră.

De aceea, articolul pe care l-am citit acum câteva luni m-a făcut curioasă să aflu mai multe despre această artă a suedezilor de a gestiona lucrurile post-mortem. Curiositatea m-a împins să citesc cartea şi trebuie să spun că am rămas impresionată de pragmatismul tipic nord-europenilor.

Imagine: Amazon.com

Autoarea cărţii, Margareta Magnusson, este o artistă suedeză care a trăit și și-a expus lucrările peste tot, de la Hong Kong la Singapore. Are vârsta cuprinsă “între 80 şi 100 de ani” după cum spune cu propriile cuvinte și a decis să scrie această carte, prima de acest gen, pe tema îngrijirii și organizării căminului. Pe scurt, a vrut să aducă în evidenţă importanța de a pune totul în ordine înainte de a merge în cealaltă lume, astfel încât, cei care moștenesc, să rămână cu cea mai mare parte a lucrărilor deja făcute.

Este o carte foarte practică în care autoarea explică cum să ne debarasăm de multe obiecte inutile din casa noastră, ce să daruim, ce să vindem (cadouri nedorite, servicii de masă pe care nu le-am folosit niciodată, hainele vechi şi demodate); ce poate rămâne ca parte a moștenirii, ce obiecte să conservăm, alte obiecte care documentează etapele vieții de familie (fotografii, scrisori de dragoste, poate un proiect artistic al copiilor); anumite obiecte sau documente care ar fi bine să nu rămână (fotografii obscene sau pagini de jurnal, care ar fi jenante dacă le-ar vedea cineva, în special copiii).

Imagine de Free-Photos de la Pixabay

„Să fiu sinceră, încă nu sunt sigură dacă intenția autoarei cu cartea sa a fost să aducă o notă de ironie şi divertisment în publicațiile de manuale selfhelp”,

comenta Shana Lebowitz în recenzia sa pentru Business Insider. Cine știe. Totuși, pentru divertisment sau pură realitate, Magnusson oferă o serie de pași și sfaturi pentru a elimina dezordinea, a organiza lucrurile și a reduce cantitatea incredibilă de obiecte, documente și orice altceva ce se ţine acasă: o invitație clară la minimalism, la a lăsa din lucruri, la a renunţa la abundenţa materială inutilă (cu atât mai mult cu cât ipotetic se apropie momentul în care putem crede în mod legitim că se trece dincolo).

Cui se adresează această carte?

Potrivit autorei, este perfectă pentru toate vârstele: de fiecare dată când dulapurile şi sertarele noastre încep să dea pe afară toate hainele şi obiectele pe care le conţin. În caz contrar, poate fi înțelept ca o persoană care se apropie de vârsta de 65 de ani să intre în perspectiva „curățeniei morții”. Ştiu, sună morbid, asta nu înseamnă că persoanele over 65 de ani trebuie neapărat să se gândească la moarte, însă este un mod inteligent şi pragmatic de a trece peste o etapă importantă a vieţii.

În această carte, Margareta Magnusson vine cu un proiect nou care nu se limitează la obişnuitul decluttering ci pune accentul pe moarte. Acea perioadă a vieții pe care majoritatea oamenilor evită să o ia în considerare. Că ne place sau nu, aceasta face parte din viaţă.

Magnusson propune o călătorie pe două căi paralele: una în care persoanele se eliberează de lucruri materiale și gândirea de prisos la ceea ce este cu adevărat important şi cealaltă, în care există un dialog cu familia şi nu numai, un gând de bine proiectat către viitor, în lumea de dincolo. Comunicare ce se poate face uneori într-un mod rațional, alteori cu veselie sau cu multă ironie, cu lejeritate și înțelepciune.

În introducere, autoarea spune că unul dintre fii săi a întrebat-o într-o zi dacă cartea ar fi avut un ton trist, din moment ce se vorbea despre moarte:

„Nu, nu, am spus, nu este deloc tristă, nici curățenia, nici scrierea cărții.”

În acest video (în engleză) autoarea vă povesteşte filosofia pe care se bazează cartea sa.

Dintr-un anume punct de vedere şi bătrânii noştrii sunt persoane destul de pragmatice la capitolul organizării pentru ziua în care nu vor mai fi.

Mă îngrozeam de fiecare dată când bunica îmi arăta toate cele necesare pentru moartea sa şi pe care le ţinea cu orgoliu în cufărul său primit ca zestre. Aceste amintiri reuşesc să mă facă să zâmbesc şi să-mi aduc aminte de bunica ca fiind o persoană responsabilă şi care nu a vrut să fie o greutate pentru copiii şi nepoţii săi nici după moartea sa.

Dar problema cea mai mare apare atunci când persoanele care pleacă lasă în urmă anumite probleme nerezolvate în privinţa documentelor cu casa, banca sau multe altele. În acele situaţii este cu adevărat dificilă gestionarea problemelor, mai ales când rămân în urmă mai mulţi moştenitori.

Iată de ce, după o anumită vârstă, este necesară o bună organizare a tuturor documentelor, facturilor şi altor hârtii, pentru a lăsa în urmă o situaţie clară şi fără dureri de cap provocate celor care rămân.

Margareta Magnusson, ne sugerează în cartea sa că este foarte importantă comunicarea cu familiarii şi prietenii pentru a lămuri din timp anumite chestiuni de moştenire şi alte sarcini de îndeplinit post-mortem.

De multe ori, când cerem părinților să elibereze și să curețe mansarda, pivnița și garajul, din teama de a nu rămâne fără obiecte (deși uitate într-o cutie), de cele mai multe ori răspunsul este: “te vei ocupa tu de ele când eu nu voi mai fi” sau “nu se ştie cand voi mai avea nevoie de…”.

Un proverb nemţesc spune că “ultima haină pe care o purtăm nu are buzunare”, deoarece nu luăm nimic cu noi atunci când plecăm dincolo. Dar cu siguranţă, aş adauga eu, lăsăm în urmă o mulţime de amintiri. Până la urmă, obiectele au mai puţină relevanţă, sunt doar obiecte, însă momentele minunate pe care le petrecem cu cei dragi vor rămâne mereu în memoria noastră.

Cei dragi mie care nu mai sunt aici printre noi mi-au lăsat multe amintiri frumoase şi o să-i port în sufletul meu pentru totdeauna.

P.S. acest articol l-am scris azi în memoria tatălui meu, pentru că azi a fost ziua lui de naştere. Te iubesc tata!

Arta suedeză de a face decluttering pentru posteritate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.